Suntem generatia care nu mai vrea relatii

large-3

Vrem un partener pentru micul dejun intarziat de duminica, pe cineva caruia sa ne plangem luni seara ca weekendul a fost prea scurt, cineva care sa ne scoata marti la un junk food si cineva care sa ne trimita mesaje de buna dimineata cateva zile pe saptamana. Vrem sa fim insotiti la toate nuntile la care suntem invitati, cu toate ca nu intelegem de ce o fac si de ce mai cred in iluzia unui „pana la adanci batraneti”. Dar vream ca acel cineva sa fie intotdeauna altul ca, deh, suntem generatia care nu mai vrea relatii.

Incercam sa ne gasim jumatatea dand cu degetul pe ecranul telefonul cand stanga, cand dreapta, si investim mai mult in profiluri online decat in propria noastra personalitate. Vorbim in scris mai mult decat o facem fata in fata, si ne uitam ciudat la oamenii care nu stau cu ochii in telefon in metrou (atunci cand mai pierdem semnalul sau cand ne uitam sa vedem la ce statie suntem). Bem o cafea si dam o bere, ne invitam in scris si vorbim nimicuri pentru o ora, ca apoi sa ne intoarcem acasa si sa o mai facem inca o data in scris. Ne interzicem orice sansa de a avea o conexiune reala prin acceptarea jucarii laolalta a unui joc fara niciun castigator. Si, totusi, suntem generatia care nu mai vrea relatii.

Vrem fatada unei relatii, dar nu vrem sa lucram pentru a avea una. Vrem sa ne tinem de mana fara a ne privi in ochi, facem promisiuni fara a avea cea mai mica intentie de a le tine, vrem premiul fara a fi nevoie sa dam ceva de la noi. Vrem sa fim fericiti, dar fara ca noi sa facem nimic, vrem conexiunea aia puternica intre doua persoane, dar tinand lucrurile la suprafata, vrem sa fim iubiti asa cum vedem in filme, dar doar pentru o ora jumate, ca altfel ne plictisim. Vrem sa ne tina cineva de mana dar fara sa ii oferim in palmele intinse puterea de a ne rani. Vrem cineva sa ne bage in seama, dar nu cumva sa ne agate, ca asta ar insemna ca poate vor mai mult. Vrem sa ni se ia pamantul de sub picioare, dar sa ramanem inalti si vanjosi, independenti si fara obligatii. Cautam incontinuu ideea de iubire dar nu vrem sa o gasim. Ca suntem generatia care nu mai vrea relatii, dar viseaza inca.

Nu vrem relatii, vrem prieteni cu beneficii, sa ne converseze si sa ne iubeasca, sa ne dezmierde si sa ne faca micul dejun, dar doar indeajuns de mult cat sa nu gandeasca ca ar vrea ceva in schimb. Vrem orice care ne poate da iluzia unei relatii fara a fi intr-o relatie, vrem doar roadele fara riscuri, doar dobanda fara investitii. Vrem sa relationam dar sa nu avem relatii, vrem sa daruim dar nu indeajuns incat sa rupem de la noi, cu un picior in usa si cu un ochi deschis tinem oamenii aproape incat sa ne putem juca cu sentimentele lor fara sa le ranim pe ale noastre.

Cand vedem ca lucrurile devin prea reale, fugim, ne ascundem, plecam. Are balta peste, gasim noi o alta sansa… Sansa la ce? Vrem sa ne pice totul din cer, ca si cum am cumpara un program: sa fie updatat de fiecare data cand intervine o eroare, sa poata sa fie ascuns intr-un folder si sters cand nu mai avem nevoie de el. Nu vrem sa ne deschidem valiza sau, doamne fereste, sa ajutam pe altii sa despacheteze. Ascundem uratul sub pres, folosim filtre pentru a ne ascunde imperfectiile si mai bagam un serial cand vine vorba de purtat o conversatie.

Ne simtim indreptatiti sa fim iubiti, asa cum vrem toti sa fim manageri dupa ce terminam liceul. Am fost invatati ca daca vrem ceva, avem dreptul la el. Hollywood ne-a invatat ca pentru toti exista un suflet pereche, un Fat Frumos, o Ileana Cosanzeana si ramanem uimiti cand vedem ca nu bate nimeni la usa in timp ce-i asteptam in pijamale in fata castronului cu floricele. Si ne suparam ca ceea ce ne-a fost promis nu ne parvine imediat, exact cand vrem noi si cand avem nevoie. Vrem doar sa umplem un gol, nu un partener. Vrem pe cineva doar sa fie acolo in timp ce noi facem cu totul altceva, si sa aiba nevoie de noi fara ca noi sa avem nevoie de ei. Vrem sa fim doriti si sa ne lasam greu, asteptand ca cineva sa petreaca infinituri sa smulga zambete de pe fetele noastre in timp ce noi nu oferim nimic.

Problema generatiei noastre nu e ca nu vrem relatii, doar ca habar nu avem ce cautam si pornim in cautarea lui cu o harta goala in mana care are doar punctele cardinale. Si ne intersectam cu altii la fel de pierduti si n-avem puterea de a juca jocul asta ale carui reguli habar n-avem ca le stim si sa oprim putin toata tevatura asta, sa oprim timpul in loc si sa ridicam privirea. Ar trebui sa ne fi saturat sa ne tot aparam unul pe celalalt de singuratate si sa ne intelegem pe noi insine intai. Si dupa ce lasam toate filmele, toate reclamele si toate revistele la o parte, sa ne privim pe noi insine in oglinda si sa ne intrebam: Ce ma face fericit? Si cu raspunsul in mana, inchidem usa in spatele nostru.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

22 Sarcastic Zen Phrases

 

laughing-Buddha

1. Do not walk behind me, for I may not lead. Do not walk ahead of me, for I may not follow. Do not walk beside me either. Just pretty much leave me the hell alone.

2. The journey of a thousand miles begins with a broken fan belt and leaky tire.

3. It’s always darkest before dawn. So if you’re going to steal your neighbor’s newspaper, that’s the time to do it.

4. Don’t be irreplaceable. If you can’t be replaced, you can’t be promoted.

5. Always remember that you’re unique. Just like everyone else.

6. Never test the depth of the water with both feet.

7. If you think nobody cares if you’re alive, try missing a couple of car payments.

8. Before you criticize someone, you should walk a mile in their shoes. That way, when you criticize them, you’re a mile away and you have their shoes.

9. If at first you don’t succeed, skydiving is not for you.

10. Give a man a fish and he will eat for a day. Teach him how to fish, and he will sit in a boat and drink beer all day.

11. If you lend someone $20 and never see that person again, it was probably worth it.

12. If you tell the truth, you don’t have to remember anything.

13. Some days you’re the bug; some days you’re the windshield.

14. Everyone seems normal until you get to know them.

15. The quickest way to double your money is to fold it in half and put it back in your pocket.

16. A closed mouth gathers no foot.

17. Duct tape is like ‘The Force’. It has a light side and a dark side, and it holds the universe together.

18. There are two theories to arguing with women. Neither one works.

19. Generally speaking, you aren’t learning much when your lips are moving.

20. Experience is something you don’t get until just after you need it.

21. Never miss a good chance to shut up.

22. Never, under any circumstances, take a sleeping pill and a laxative on the same night.

Via The Minds Journal

Publicat în Din intelepciunea altora, Uncategorized | Lasă un comentariu

Expresii

4106

Rasfoaiam zilele astea cateva din amintirile stranse de-a lungul anilor si am dat peste cateva randuri primite si nu am putut decat sa fiu uimit, inca o data, de profunzimea iubirii. In caz ca am uitat cu totii ce inseamna iubirea, mai jos cateva expresii ce incearca sa cuprinda imensitatea unui sentiment in cateva cuvinte.

Te rog sa ma ierti ca te iubesc. Te rog imens sa ma ierti ca imi inec tristetea in zambetul tau. Ai sa ma ierti? Ca ma ascund dupa soaptele tale si gasesc in ele hrana ce ma transpune intr-o noua zi? Te rog sa nu ma certi cand plang si te rog sa faci dragoste cu mine. Sa nu ma ierti cand te ranesc, crezand ca nu merit decat suferinta. Te rog sa ma iubesti cat crezi tu de cuviinta. Sa iti lipsesc nu mai mult decat imi lipseste mie fericirea. Sa ma ridici cand vezi ca am cazut, eu nu voi recunoaste ca m-am julit. Ma voi preface ca ma incheiam la sireturi. Sa ma tii in brate in noptile mele pustii, cand privesc la usa si tu nu mai vii. Sa ma saruti cand tacerea mea te cucereste. Sa ma iubesti cand tristetea te nimiceste. Sa cauti in tine raspunsul la cine te iubeste. Sa nu renunti la vise… si unul voi fi eu…

Straine, mana ta e atat de aproape incat ma doare aerul ce ne desparte. Te iubesc, m-am aruncat in abis. Ma vei gasi? Esti zburatorul? Pedeapsa-mi? Destinul?

Daca noi, oamenii, suntem cei care iubim cu ochii, traim cu inima si zburam cu gandul pentru a zabovi timp de o nonsecunda din umila noastra existenta, atunci ureaza-mi zbor lin si ingaduie-mi o nonsecunda din visul tau. Vei vedea cu ochii ce inima ta traieste deja de mii de nonsecunde.

Noaptea argintie ma fura, ma duce la tine. Devin sclava si nu caut decat libertatea din tine. Lanturi tesute in Rai ma dezleaga de mine, sclava unui NOI iubesc sa fiu.

Copila care se hraneste din infinitatile marii, copila care cutreiera tarmurile cu gandul, copila care, iubind, se ofera constienta unui vis. Dormi, o sa te mangai cu ganduri.

Sunt impietrita, m-am fortat sa uit de nevoia-mi de alint… am reusit… uneori mai stau cu fruntea lipita de geam si orele trec… fara tinta, privirea se pierde. Prefer sa stau departe de tine… acum… pe curand!

Imi arunc gandurile in valuri reci sarate. Privirea mi-o dezgrop. Ma arunc departe, unde nimic nu-mi face rau. Te iau cu mine si ma intorc visand. Nu mai am curaj sa iti scriu. M-am indepartat de tot. Si in sinea mea parca stiu ca tu esti cel care ma poate readuce la normal. Dar nu mai stiu sa cer…

E timpul sa inveti din greselile tale. Si sa cresti. Suna dur, dar o sa imi dai dreptate candva. Sunt calaul inocentei tale, stiu. Dar vreau sa te ajut. Voi pleca fara ca mana mea sa fie oprita trecator de o palma calda, fara ca trupul meu sa isi stie stapanul. Doar norocosii se intalnesc de doua ori intr-un vis.

Iubirea mea, am venit asa cum am promis. Voi pleca, desi nu stiu ce ma asteapta. Sa ai curaj mereu, si schimba tot ce nu e cum iti doresti. Incepe cu tine, iti vreau binele. Eu vreau un barbat cu suflet de copil, nu visa. Spinteca realitatea si visul il vei avea doar cu sudoare. Imi pleaca iubirea iar eu nu am nici cea mai mica putere sa spun Nu. Ma simt nesemnificativa in fata celui care odata mi-a dat aripi…

Iti ador sufletul. Langa el am facut primii pasi sprea viata adevarata. Ai schimbat in mine mai mult decat crezi. N-am zis-o, dar esti unicul care merita atentia mea.

Iar eu dispar treptat cu fiecare suflare… in urma mea nu ramane decat conturul vag in asternut. Si revin iar si iar, ca o melodie fredonata la nesfarsit. Esti singurul in momentul de fata care-mi intelege nebunia.

Unde ti-e visul straine? Cat de indepartate mi se par visele care treptat au ramas fara stapan. Mi-e greu sa ma privesc in oglinda. Ai facut din mine o umbra care te cauta sa ii dai viata.

Publicat în Ganduri razlete, Uncategorized | 1 comentariu