Suntem generatia care nu mai vrea relatii


large-3

Vrem un partener pentru micul dejun intarziat de duminica, pe cineva caruia sa ne plangem luni seara ca weekendul a fost prea scurt, cineva care sa ne scoata marti la un junk food si cineva care sa ne trimita mesaje de buna dimineata cateva zile pe saptamana. Vrem sa fim insotiti la toate nuntile la care suntem invitati, cu toate ca nu intelegem de ce o fac si de ce mai cred in iluzia unui „pana la adanci batraneti”. Dar vream ca acel cineva sa fie intotdeauna altul ca, deh, suntem generatia care nu mai vrea relatii.

Incercam sa ne gasim jumatatea dand cu degetul pe ecranul telefonul cand stanga, cand dreapta, si investim mai mult in profiluri online decat in propria noastra personalitate. Vorbim in scris mai mult decat o facem fata in fata, si ne uitam ciudat la oamenii care nu stau cu ochii in telefon in metrou (atunci cand mai pierdem semnalul sau cand ne uitam sa vedem la ce statie suntem). Bem o cafea si dam o bere, ne invitam in scris si vorbim nimicuri pentru o ora, ca apoi sa ne intoarcem acasa si sa o mai facem inca o data in scris. Ne interzicem orice sansa de a avea o conexiune reala prin acceptarea jucarii laolalta a unui joc fara niciun castigator. Si, totusi, suntem generatia care nu mai vrea relatii.

Vrem fatada unei relatii, dar nu vrem sa lucram pentru a avea una. Vrem sa ne tinem de mana fara a ne privi in ochi, facem promisiuni fara a avea cea mai mica intentie de a le tine, vrem premiul fara a fi nevoie sa dam ceva de la noi. Vrem sa fim fericiti, dar fara ca noi sa facem nimic, vrem conexiunea aia puternica intre doua persoane, dar tinand lucrurile la suprafata, vrem sa fim iubiti asa cum vedem in filme, dar doar pentru o ora jumate, ca altfel ne plictisim. Vrem sa ne tina cineva de mana dar fara sa ii oferim in palmele intinse puterea de a ne rani. Vrem cineva sa ne bage in seama, dar nu cumva sa ne agate, ca asta ar insemna ca poate vor mai mult. Vrem sa ni se ia pamantul de sub picioare, dar sa ramanem inalti si vanjosi, independenti si fara obligatii. Cautam incontinuu ideea de iubire dar nu vrem sa o gasim. Ca suntem generatia care nu mai vrea relatii, dar viseaza inca.

Nu vrem relatii, vrem prieteni cu beneficii, sa ne converseze si sa ne iubeasca, sa ne dezmierde si sa ne faca micul dejun, dar doar indeajuns de mult cat sa nu gandeasca ca ar vrea ceva in schimb. Vrem orice care ne poate da iluzia unei relatii fara a fi intr-o relatie, vrem doar roadele fara riscuri, doar dobanda fara investitii. Vrem sa relationam dar sa nu avem relatii, vrem sa daruim dar nu indeajuns incat sa rupem de la noi, cu un picior in usa si cu un ochi deschis tinem oamenii aproape incat sa ne putem juca cu sentimentele lor fara sa le ranim pe ale noastre.

Cand vedem ca lucrurile devin prea reale, fugim, ne ascundem, plecam. Are balta peste, gasim noi o alta sansa… Sansa la ce? Vrem sa ne pice totul din cer, ca si cum am cumpara un program: sa fie updatat de fiecare data cand intervine o eroare, sa poata sa fie ascuns intr-un folder si sters cand nu mai avem nevoie de el. Nu vrem sa ne deschidem valiza sau, doamne fereste, sa ajutam pe altii sa despacheteze. Ascundem uratul sub pres, folosim filtre pentru a ne ascunde imperfectiile si mai bagam un serial cand vine vorba de purtat o conversatie.

Ne simtim indreptatiti sa fim iubiti, asa cum vrem toti sa fim manageri dupa ce terminam liceul. Am fost invatati ca daca vrem ceva, avem dreptul la el. Hollywood ne-a invatat ca pentru toti exista un suflet pereche, un Fat Frumos, o Ileana Cosanzeana si ramanem uimiti cand vedem ca nu bate nimeni la usa in timp ce-i asteptam in pijamale in fata castronului cu floricele. Si ne suparam ca ceea ce ne-a fost promis nu ne parvine imediat, exact cand vrem noi si cand avem nevoie. Vrem doar sa umplem un gol, nu un partener. Vrem pe cineva doar sa fie acolo in timp ce noi facem cu totul altceva, si sa aiba nevoie de noi fara ca noi sa avem nevoie de ei. Vrem sa fim doriti si sa ne lasam greu, asteptand ca cineva sa petreaca infinituri sa smulga zambete de pe fetele noastre in timp ce noi nu oferim nimic.

Problema generatiei noastre nu e ca nu vrem relatii, doar ca habar nu avem ce cautam si pornim in cautarea lui cu o harta goala in mana care are doar punctele cardinale. Si ne intersectam cu altii la fel de pierduti si n-avem puterea de a juca jocul asta ale carui reguli habar n-avem ca le stim si sa oprim putin toata tevatura asta, sa oprim timpul in loc si sa ridicam privirea. Ar trebui sa ne fi saturat sa ne tot aparam unul pe celalalt de singuratate si sa ne intelegem pe noi insine intai. Si dupa ce lasam toate filmele, toate reclamele si toate revistele la o parte, sa ne privim pe noi insine in oglinda si sa ne intrebam: Ce ma face fericit? Si cu raspunsul in mana, inchidem usa in spatele nostru.

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s