Farame de vis


Am simtit maretia momentului in care ti-ai plecat capul pe pieptul meu si ai ramas acolo suspendata, ca un fulg, purtat de adierea calda a sentimentelor mele. Ti-ai facut loc, si culcus, exact in dreptul inimii mele, pentru a auzi mai bine soaptele pe care eu nu am avut curaj sa ti le spun. As fi vrut sa te lipesc de perete si sa raman acolo, apasand trupul tau pana se contopea cu mine, dar am preferat imbratisarea calda si am savurat secunda aia in care ai lasat totul in urma, toata frica si toate intrebarile, ai inchis ochii si te-ai lasat sa cazi in bratele mele stiind ca nu vei ajunge niciodata atat de jos incat sa nu fiu acolo sa te prind. Iti presai obrazul de al meu si nu voiai sa mai pleci din stransoarea aceea tocmai pentru ca ma simteai atat de aproape incat te indentificai cu mine.

Ti-am luat capul in maini si mi-am apropiat fruntea de a ta… si ochii ni se priveau flamanzi, devorandu-ne incet, in timp ce buzele ni se apropiau ca doua jumatati ale unui totem magic, ce s-au regasit dupa indelungi cautari. Am ramas suspendati in vesnicia secundei aleia si am oprit pentru o clipa timpul. Mi-era pofta de tine, te miroseam cu nesat si totul zvacnea in noi.

– Mi-e frica, mi-ai soptit, si ti-am gustat, pe varful buzelor mele, aroma cuvintelor proaspat iesite dintre ale tale.

– Ti-e frica sa nu fiu la fel si maine?

– Da, ai raspuns cu ochii mari.

– Ti-e frica sa nu ma tin de promisiuni?

– Da, ai raspuns, la fel, uimita de cat de adanc iti citeam gandurile.

– Ti-e frica sa nu plec la un moment dat?

– Da, ai raspuns prelung, oftand.

– Intotdeauna exista motive de frica, pentru ca ne sperie ceea nu cunoastem, iar ce simti acum e o furtuna de sentimente pe care n-ai mai intalnit-o…

– Da, m-ai intrerupt, strangandu-mi mijlocul si plecandu-ti capul pe pieptul meu iar.

– Dar siguranta bratelor mele iti va darama incetul cu incetul zidul fricii si vei putea sa te lasi sa te vezi prin ochii mei.

– O sa fiu frumoasa? m-ai intrebat, uitandu-te la mine intrebatoare.

– Cea mai frumoasa, ti-am raspuns.

– O sa fiu puternica? m-ai intrebat iar.

– Cea mai puternica, iar cand o sa-ti fie frica, o sa fiu exact in spatele tau, tinandu-te de mana, veghind asupra ta.

– O sa fiu singura? ai continuat.

– O sa fii unica, am accentuat eu, privindu-te drept in ochi cu fruntile lipite.

– O sa ma iubesti mereu? ai intrebat pentru ultima oara, soptit, invinsa.

– O sa te iubesc in fiecare zi mai putin, am raspuns eu, in timp ce ma priveai contrariata, pentru ceea ce ai putea fi si mai mult pentru ceea ce esti. Pentru ca o sa fiu atat de ocupat sa fac loc noilor motive de a te iubi incat nu o sa am timp sa vreau sa fii altfel.

Si timpul se sparse iar in mii si mii de bucatele, la fel ca fulgii de nea ce iti desenau fata.

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Momente si schite și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s