In fuga


Nimic nu se compară cu un duş fierbinte după ce ai fost la o partidă de jogging seara, acompaniat de lumini ce se aprind pretutindeni în jurul tau. Vezi în jurul tău perechi şi suflete singure, ce se mişcă în ritmul lor propriu, în timp ce treci pe lângă ele cu puterea unui vis într-o noapte călduroasă. Nu te bagă nimeni în seamă, fiecare are propria lui viaţă, fiecare se uită în faţă, fără să se gândească dacă cei din jur mai contează sau dacă trebuie să le ofere măcar cea mai infimă importanţă. Ai trecut pe lângă ei fără importanţă… o altă faţă în mulţime… de ce ai conta tocmai tu? De ce ai fi tu cel pe care trebuie să îşi arunce privirea? Oare mai contează ceva? Te uiţi în spate şi îi vezi aceiaşi, cu aceleaşi vise sfărâmate, cu aceleaşi iluzii deşertate poate cândva în poala cuiva. Poate cu acelaşi suflet sfărâmat şi împrăştiat în atâtea mii de locuri că ţi-ar fi frică să te gândeşti. Şi totuşi, încă mai au puterea să culeagă o frunză din copac, încă mai au puterea să simtă o mână pe umărul lor.

Eşti mereu acelaşi. Cum spunea Victor Hugo odată, “Eşti de marmură şi în acelaşi timp de carne. / Crezând că eşti un înger, eşti uneori un monstru. / Dar orişice ai face, eşti totdeauna om.” De ce câteodată simţi că te-ai schimbat în aşa fel încât îţi este ruşine să te uiţi în oglindă? Bagi capul în chiuvetă, simţi cum apa rece îţi inundă faţa şi apoi te ridici. Te uiţi în faţă şi petreci câteva minute bune privindu-ţi reflexia în oglindă. Parcă nu e al tău. Parcă ce se oglindeşte acolo e contrar sentimentului pe care l-a avut Narcis. Parcă ai vrea să spargi oglinda pentru că deformează impresia despre persoana ta. EA minte, nu TU! Ea e cea care încearcă să te înşele, nu propria ta conştiinţă de sine. Te simţi gol pe dinăuntru şi nu mai contează prin ce spelunci ai fost aseară sau cu cine ai făcut sex seara trecută. Ai devenit un animal care îşi caută plăcerea proprie şi nu se dă înapoi de la nimic. Poate de la propriile principii… sau poate încearcă să renege tot ceea ce a fost pentru că avea nevoie de o schimbare, avea nevoie să simtă cum e să fii de partea cealaltă: să nu mai fie “mister nice guy”, să nu mai fie naiv şi romantic, când se uită la o femeie să nu mai vadă ochii sau buzele, ci sânii şi fundul… să le privească ca pure obiecte sexuale, nimic mai mult. În fond, ce e rău în asta? Nu e şi asta o stare de a fi? De ce să stai cu gândul la două buze cu gust de ciocolată toată viaţa? De ce să stai mereu cu gândul la clipe ce au trecut pe lângă tine ca un alergător de cursa lunga, în timp ce tu mergeai agale cu sufletul gol. Stai şi te uiţi după el cum trece repede, cum îţi aruncă o privire pe spate, poate cu puţină mândrie, poate cu puţină măreţie, poate o privire obosită sau plictisită. Stai şi te gândeşti că poate va mai trece pe lângă tine odată, asta dacă vei merge destul de încet. Şi apoi nu te mai gândeşti la asta… Până ce auzi un strigăt de lebădă.

Dacă nu reuşeşti din prima, e bine să ştergi orice urmă. Să te bucuri de viaţă că nu e o repetiţie. Dacă judeci cu inima, viaţa e o tragedie. Dacă o judeci cu creierul, e o comedie.

Credem ca am invatat tot ce se putea pana acum si ca maine vom lua decizia corecta si suntem atat de increzatori ca avem dreptate. Gresesti doar prima data… a doua oara e o alegere!

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Ganduri razlete. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s