De vorba cu librarul…


Open book

Maria: „Eu sunt o carte deschisa. Depinde de tine daca apuci sa o citesti sau nu.”

Sunt carti pe care vrei neaparat sa le citesti, arata atat de glossy si de frumos, incat le vrei neaparat in biblioteca ta. Nu te intereseaza continutul, doar sa apuci sa ii deschizi copertile si sa le expui la loc de cinste in vitrina propriei promiscuitati.

Sunt carti care te atrag de la prima interactiune, si iti iei cateva secunde sa citesti si recenzia de pe spatele ei. Si o sa vrei sa o ai sau nu, in functie de ce cred altii despre ea. Asta pentru ca nu ai puterea sa iei decizia singur.

Sunt carti de buzunar, pe care le tii la tine ca sa ai ce face atunci cand te plictisesti. Si le uiti acolo, undeva ascunse, nu le vede nimeni, si esti multumit sa ii rasfoiesti cateva pagini cand ai pofta de cultura.

Sunt carti in editii princeps (unul singur are puterea de a decide daca el va fi primul si singurul care o va citi), in editii limitate (cand doar o mana de oameni sunt capabili sa le citeasca si sa le inteleaga) si carti produse in serie (accesibile tuturor celor ce vor sa le citeasca).

Mai sunt carti atat de scumpe incat nu iti permiti sa te atingi de ele, si te uiti la ele de la departare, stiind ca nu iti permiti sa le intretii sau crezi ca nu esti vrednic sa citesti o asa carte… sau nu o sa o intelegi. Si sunt carti care ar vrea sa fie citite dar impresioneaza atat de tare prin ceea ce reprezinta ele incat rareori exista un cititor interesat care nu se lasa cuprins de teama unei necunoscute dorinte.

Sunt carti ce se deschid acolo unde sunt citite cel mai mult si sunt carti ce se deschid acolo unde vor sa fie citite cel mai mult. Sunt carti la care nu treci de prima pagina, carti pe care le citesti dintr-o rasuflare si carti pe care le lasi pe bancheta din spate a taxiului.

Sunt carti pe care le folosesti doar cand ai nevoie de ele, ca dictionare, enciclopedii, ghiduri practice, si pe care le tii langa tine stiind ca ai nevoie de ele.

Dar exista o singura carte care merita sa fie citita de cine stie sa o pretuiasca, cu margini tocite si foi indoite, careia ii pui o coperta frumoasa si un semn de carte sa ii ascunzi patimirile, pe care o tii langa tine, pe noptiera, in fiecare seara si la care te intorci in fiecare secunda libera, incercand sa ii (re)descoperi tainele. E cartea cu zeci de capitole ce se (re)scriu constant, cartea al carei final nu e scris inca si cartea la care te vei intoarce intotdeauna sa recitesti parti, crezand ca o sa intelegi altceva de fiecare data.

O femeie e intotdeauna o carte… cu coperta lucioasa, cu pagini rupte, poate chiar lipite, cu final neasteptat, cu sau fara poze, de colorat sau doar cu intelesuri frumoase, pe care merita sa le citesti o singura data, sau toata viata, carti la care te reintorci cu drag sau la care privesti cu jind. Dar intotdeauna vei dori cartea de pe noptiera… e singura care iti acopera mintea si protejeaza visele…

Tu de care carte esti?…

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Ganduri razlete și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la De vorba cu librarul…

  1. Superb articol. Felicitari!
    PS: Ma gasesti pe noptiera :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s