Ce regreti?


Mi s-a pus de o mie de ori intrebarea: Daca ar fi sa te intorci in timp, ai face exact la fel, sau diferit? Nu poti sa raspunzi la intrebarea asta daca nu constientizezi daca regreti ceva sau nu. Nevoia de a schimba trecutul vine din regretul de a lua o decizie la un moment dat in detrimentul alteia.

Eu ce regret pana la urma? O sa constentizez o suma de decizii luate de-a lungul timpului si o sa ma intreb daca le regret sau nu. E un exercitiu de a afla daca te simti sincronizat cu ceea ce esti acum sau nu.

Am ales, in adolescenta, sa petrec majoritatea timpului cufundat in pagini de istorii fictive, masluite de autori priceputi, realitati iscusite ale multor minti care preferau sa isi imagineze noi lumi decat sa le descopere pe cele in care traiesc. Am preferat sa imi cladesc lumea mea si sa ma inchid in ea decat sa particip mut la ceea ce se intampla in jurul meu.

Am ales, putin mai tarziu,  sa privesc din umbra la cupluri tinandu-se de mana si sa descopar gesturi ale unor vorbe pe care nu puteau sa si le spuna. Am preferat sa cunosc si sa astept, in detrimentul faptului de a porni de la zero, traind experientele altora si invatand din ele. Iar cand m-am aruncat in propria mea experienta, am trait-o la toata intensitatea pe care o aveam, dar care m-a mistuit.

Am ales, apoi, sa profit de primele doua alegeri. Am fost un Don Juan modern, care avea mereu cuvintele la el si stia, in orice moment, sa spuna exact ce voiau altii sa auda. Am avut partea mea de inimi frante si asteptari ce nu au fost ucise din fasa, partea mea de ochi in care te pierdeai si inimi ce pareau de gheata. Am ales sa cuceresc orice nava in deriva, sa o pun pe lunia de plutire si sa ma pierd intr-o continua cautare. Am luat ce voiam, de cele mai multe ori fara sa se stie ca mi s-a dat doar pentru ca am stiut cum sa nu cer.

Am ales, la sfarsit, sa ma impart… sa imi caut portiunea mea de fericire si am ales ca sa mi-o leg pentru totdeauna de a celei de langa mine. Dar, cu tot avantul meu de a lupta pentru un viitor stabil, am uitat sa ma ancorez in prezent si sa il fac pe el sa conteze. Am uitat ca pentru a avea un viitor, trebuie sa iti stapanesti prezentul si am pierdut ce invatasem pana atunci. Mi-am pierdut geamanul aventurier si non-salant si am devenit respectabil si sobru. Iar cand m-am trezit (de fapt, am fost trezit), era mult prea tarziu pentru a putea sa mai inspir incredere si speranta.

Si am ales sa fac loc fericirii ei in detrimentul fericirii mele, tocmai pentru ca fericirea mea depindea de a ei… si m-am trezit iar in deriva, cautand noi si noi tarmuri.

Deci nu regret nimic, pentru ca am iubit fiecare inceput si am iertat fiecare sfarsit, indiferent daca am ramas doar eu cu mine sau a trebuit sa imi culeg particele de-a lungul timpului. Nu as schimba nimic, pentru ca toate au dus la ceea ce sunt acum, iar ce sunt acum nu merita a fi schimbat.

Poate, doar, regret ca am spus nu unei partide in trei… dar nici de asta nu sunt sigur, pentru ca ce-i al meu, ar trebui sa ramana pentru mine, si as fi fost gelos sa le impart pe ele una alteia… dar nu voi sti niciodata si nici nu cred ca vreau sa aflu.

„Suferinta este convenabila. Iata de ce majoritatea o prefera. Fericirea cere eforturi.”

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Notă | Acest articol a fost publicat în Ganduri razlete și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s