Nu noi… poate altii…


large (4)

 

Ne furam unii pe altii… unii altora chiar… si ne judecam pentru asta, pentru ca noi credem ca ne-am dat mult prea pe gratis. Cand, de fapt, ne vindem atat de scump incat foarte putini isi permit sa ne inchirieze.

Ne intoarcem in trecut si dam vina pe noi ca am fost mult prea prosti sa actionam altfel, cu toate ca, daca am putea sa o facem din nou, am face totul exact in acelasi mod. Si ne-am intoarce iar crezand ca am alege cu totul diferit si ca ne-am priva de gustul amar al unei alegeri proaste. Dar am face totul exact la fel, pentru ca nu am rezista sa nu traim aceeasi poveste care ne-a adus mai aproape de noi insine de fiecare data.

Ne bucuram de fiecare clipa mai mult decat lucram sa o pastram… si ne permitem riscul de a nu ne pasa daca maine va mai exista sau nu.

Ne intalnim unii cu altii si ne privim pe langa… sau pe ascuns… de parca ne-am manca sufletele daca ne tintim privirile in ochii celuilalt mai mult de 3 secunde. Iar daca o facem, suntem ca niste mimi demult prafuiti si uitati cu aceeasi expresie, in acelasi loc, incapabili sa mai seduca… sau macar sa distreze…

Am pierdut prea mult din noi de-a lungul timpului ca sa mai avem din ce imparti, si prea rareori primim ceva inapoi… si ne inchidem in noi si ferecam orice urma de sentimente adanc inauntrul nostru, si ne luam manusile de box si ne punem in defensiva… asteptand sa apara cineva mai puternic… sau mai inconstient, care sa ne strapunga orice postura si orice lacat, pentru ca apoi sa il nimicim pentru asta. Si revenim mereu la un sine pustiit, uitat in abisul propriei fiinte, ca o infinita papusa ruseasca.

Si ne uitam mereu spre trecut… iar… si ne uitam cu jind la tot ce am avut si ne imaginam ca am fi putut avea si mai mult… sau am fi pastrat si mai mult momentul ala in care ne simteam impliniti… si ramanem prinsi in prezent, cu privirea in trecut si cu spatele la viitor, crezand ca ce a fost mai bun a trecut si alta sansa nu mai avem…

NU… am stat prea mult in umbra crezand ca se vor da la o parte copacii si soarele va veni singur la noi… sa ne ancoram bine in prezent si sa incepem sa intindem mana spre cei de langa noi… si vom simti curand atingerea aceea ce iti antreneaza toate simturile in secunda aceea unica… si vom dori din nou… si vom iubi din nou… si vom renaste cu aceeasi pofta de viata cu care am iubit prima data primele buze care ne-au zambit…

Si vom muri, poate, din nou… dar vom sti mereu ca ea (sau el) va fi mereu altcineva… pentru ca vom vedea mereu in fata ceea ce vrem si nu ceea ce este…

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Ganduri razlete și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nu noi… poate altii…

  1. DurAnKi zice:

    mmmda…Acelasi Curte 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s