Unde esti?


Ma intreb cateodata daca cineva acolo mai doreste sa se piarda mult timp in bratele cuiva… ma uit in jurul meu si vad stupizenia in splendoarea ei… adolescente / studente care nici sa scrie corect nu mai stiu, daramite sa mai deschida gura si sa poata aborda un subiect macar cu putin mai interesant decat moda / vreme / saloane de coafura / haine in Unirea / vacante in strainataturi… tot felul de pitipoance cu ochelari de aviator pe nas care isi tin poseta in mana stanga crispata intr-un unghi de 90 de grade, de ma gandesc, saracele, daca o mai pot folosi vreodata (poi e normal sa nu fie atente la orele de Limba Romana, daca stau si isi maseaza muschii unele altora, in timp ce isi scriu biletele pe sub banca <<vi in disko diseara shi ne facem de kp?dak da, fami semn cu mana>>.

„Been there, done that” as putea spune… am vazut multe la viata mea… prietene „marpha” (sic!) dar pe care nu le scoteam in cercurile mele de prieteni, de rusine sa nu trebuiasca sa ne limitam discutiile la posete si noi frizuri… nopti pierdute in cluburi unde trebuia sa ne afisam sa ne vada lumea… tipe inteligente care isi traiau viata la maxim crezand ca ceea ce au in momentul ala e de ajuns si ca nu trebuie sa se gandeasca la faptul ca maine trebuie sa ia alte decizii… si multe alte genuri de persoane, ca mare e gradina lui Dumnezeu… Nu zic ca sunt foarte mandru de tagma din care fac parte, barbati musculosi / tampiti / porci / afemeiati / macho / dechisi / introvertiti / timizi / etc dar care sunt exact genul ala de vanator ce cauta sa schimbe fauna, de teama sa nu manance mereu aceeasi carne, sa nu faca indigestie… dar nu asta e subiectul blogului…

Avea Chirila niste versuri frumoase la o piesa… „E oare cineva…”… cred ca asta e visul oricarui barbat care si doreste ceva de la viata… care doreste ca persoana de langa el sa fie cea care ii e mama / sotie / prietena / amanta / sora / prieten / si multe altele, in funtie de fanteziile si nazuintele fiecaruia… exista frate asa ceva? exista persoane care mai doresc relatii cu persoane care sa inspire incredere / stabilitate / protectie / iubire / eternitate? Mai exista acel gen de femei care vor cu ardoare sa spuna „Buna dimineata” aceluiasi barbat in fiecare zi, sa spuna „noapte buna” aceleiasi fet(z)e iubite seara de seara si sa sara in bratele lui cand vine de la serviciu? sa stea ore in sir in brate, doar ascultand bataile inimii si inimile tipand cu toata tacerea de care sunt capabile doua suflete complementare?

Suntem doar noi cu noi insine… la 16-20 de ani ne plac motocicletele (baieti – asa agata fete / femei – asa se lasa agatate)… la 20-30 de ani ne plac masinile scumpe si cluburile de fitze (baieti – asa arata masculinitatea, pe banii parintilor / fete – de ce sa se combine cu parintii, cand copiii parca se lasa mai usor si sunt mai usor de manevrat.. de pe la 30 de ani incepi sa ridici stafeta si vrei casa… poate cu piscina si multe etaje… vrei conturi in banca si vacante in strainataturi, ca trebuie sa vezi lumea Dom`le… si te trezesti batran si singur, cu cateva casatorii la activ… cu pielea zbarcita si, daca ai noroc, cu ceva mai mult minte, incat sa poti spune si altora ca ti-ai irosit viata… si ca iti pare rau ca nu mai ai una, ca ai fi trait-o altfel… serios? Da-ne Doamne mintea cea de pe urma… ca cea pe care o avem e prea putin folosita…

Nu ca sunt intr-o pasa proasta… nu ca ma enerveaza prostia din jurul meu si fit(z)ele de „fata tatii” care trebuie plimbata cu masina, ca nu poti merge prin parc pe tocuri cui si ciorapi cu gaurele…

Unde sunteti frate toate femeile care v-ati dat seama de o varsta frageda ca oamenii au suflet, ca poti visa, ca poti sa daruiesti (nu numai sa primesti), ca poti sa spui un „te iubesc” cu sufletul pe buze si sa traiesti din plin secunde care fug si sculpteaza in tine amintiri pe care sa le pretuiesti cu pretul unei dulci senzatii:… fericire…

Unde mai sunt cuplurile care se tin de mana si care se privesc pe o banca in parc, pierzandu-se in ochi, nu calarindu-se de parca o camera de hotel e prea scumpa sau parintii nu au plecat inca la serviciu… Unde am ajuns? mai stim de unde am plecat?

Poate am fost prea dur, si poate comentariile la blogul asta or sa fie foarte acide si pline de spume… dar poate ca eu sunt ultimul dintre primii visatori care inca mai trebuie sa graisca adevaruri pe care altii nici macar nu le gandesc…

Sunt indeajuns de copil sa traiesc din vise… dar sunt matur sa stiu ca nu pot trai doar din ele… Mai exista cineva care sa spuna: „vreau sa ne plimbam prin parc” in loc de „Hai la o terasa pe Primaverii”… mai exista cineva care sa spuna „eu imi platesc partea mea” in loc de „?!”… mai exista cineva care sa spuna „Stii, am citit cartea asta si mi se pare interesanta, nu vrei si tu?” in loc de „Am citit in Cosmopolitan…”…

Nu sunt misogin… iubesc femeia… asa cum e ea… dar parca avea alt inteles in alte timpuri… parca avea alta demnitate… parca nu se lasa sedusa la un cocktail in club… parca era o vreme in care luptai pentru nurii unei femei… sau asta e problema, ca NOI nu mai luptam deloc?

Anunțuri

Despre Intelesuri Separate

Un gentleman gandeste ce vrea si spune ce trebuie.
Acest articol a fost publicat în Ganduri razlete și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s